Pentru că tot am spus că acest blog va fi interactiv, iată prima contribuţie.
Acest post a fost realizat împreună cu jessika, simpatika şi zozo.
Se spune că atunci când e soare dar şi plouă apare curcubeul. Nimeni nu ştie care este semnificaţia lui, decât că are şapte culori şi se bucura copiii, dar şi oamenii mari. Şi totuşi dacă am fi noi în locul unui curcubeu ce am face? Să apărem în alb şi negru ca să fim o iluzie? Este curcubeul o iluzie doar? Să împrăştiem toate culorile vii asupra omenirii, să ne facem apariţia nu doar după ploaie ci tot timpul, ca să putem produce acea bucurie şi să dăm culoare şi sens vieţii noastre. Să fim atinşi de copii dar şi de oamenii maturi ca să le smulgem un zâmbet şi o satisfacţie şi aşa să devenim cu toţii mai blânzi şi mai buni. Tradiţia Sfintei Biserici Ortodoxe, arată că dincolo de semnificaţia lui principală, curcubeul mai este şi simbolul Preasfintei Fecioare Maria, Maica Împăcării lumii cu Dumnezeu sau Sfânt Acoperământul său. Curcubeul simbolizează şi Sfânta Euharistie, prin care ni se dă chezăşia vieţii veşnice şi a graţiei dumnezeieşti. În fine , cele şapte culori ale curcubeului sunt privite ca cele şapte Taine ale Bisericii. Toate aceste comparaţii certifică o anumită atracţie pe care acest fenomen ceresc impresionant o dezvoltă asupra oamenilor, asimilându-l cu ce este mai frumos din trăirea Bisericii. Originea sa dumnezeiască a permis intensificarea acestor comparaţii într-atât încât curcubeul e confundat uneori cu însăşi ideea de frumos.
Cu toţii avem un curcubeu în suflet important este să ştim să îl păstrăm viu şi colorat. Cu cât e mai colorat cu atât mai mare e bucuria celor din jur. Dacă curcubeul ar fi alb negru, oare am fi veseli sau trişti?! cine stie...
